Mov

Si daca lacrimile mele, curg lin pe pieptul lui albastru,
isi va da seama vreodata ca pentru mine e un astru?
E un inger- demon ce zboara falnic catre culmile iubirii mele.
Si, oh, ar vrea s-ajunga-n varf, dar e cu neputinta
pentru omul care ar vrea s-atinga nemurirea.
Cade, se ridica si iar cade.
Ma implora, in ghilimele, dar...
"raman la toate rece".
Lacrimile-s inghetate.
Cald, nu e...
si s-au facut albastre.
Plange ochiul meu maro, lacrimile sunt de gheata.
Are, oare, cin` s-asculte zgomotul caderii lor?
Cine oare sa le topeasca...
El e-albastru, nu e pur.
Vad acum un foc ce arde
undeva-n apropiere.
Sa inaintez?
Mi-e frica.
Sa-l ating?
Ma ard!
El e rosu si e galben.
E lumina, e caldura.
Fac un pas, dar ma retrag.
Cu ochi negri-mi face semne, ca sa vin, ca ii e drag.
Lacrimile-ncet, incet, devin moi,
da-ngheata iara.
Intunericul ma cheama si ma-ntorc la-albastrul meu.
Ah, e rece, e durere,
e fantoma si e plans.
Intorc totusi capul si...
ma blestema pe-ascuns.
Simt vapaia-n ochiul rosu, dar o simt si-n cel galbui.
Ma intorc,
albastrul rage si-si arunca tepii moi.
Dau sa ma intorc la el...
alunec.
Si e foc si e furtuna, este ger...
e luna plina.
Cad in lanturile reci si fierte,
lacrimile vor sa iasa, dar n-au unde.
Simt catusele albastre,
lantul rosu ma sufoca.
Miroase-a chin, miroase-a purgatoriu.
Plec capul de rosu/albastru plin si-ncerc...
zadarnic.
Picioarele ranite, infipte-n tepii moi
n-au cum sa fuga.
E planset fara lacrimi,
e jale, e suspin.
Incatusata de-un albastru inghetat.
Pe pieptul lui am plans candva,
cand nu stiam in ce transforma.
Nu stiam cat dor catusele,
nu stiam ca-nteapa spinii.
Ademenindu-ma rubinul, cu reflexele galbui,
cred in flacara lui muta,
si ma prinde-n cursa lui.
Nu stiam ca nu topeste,
nu stiam ca voi plange jar...
ca gheata n-o topeste.



Iata-ma pe-un piedestal,
lanturi rosii-mi leaga talia,
ah, uitasem, cu reflexele galbui,
mainile-ncatusate de albastrul inghetat,
iar picioarele, pe care odata le-a mangaiat,
sunt acum infipte-n tepi,
tepii moi si reci ca gheata.
Caut disperata o sansa.
Caut disperata-un ochi
ce-ar putea s-alunge vraja,
sa ma scoata din...
dar e ger si e canicula,
e albastru si e rosu.
Totul doarme, e pustiu.
Capul, ochii , cauta fara vlaga,
dar puterile slabesc.
Inchid ochii,
nu se poate.
Vreau sa plang,
e imposibil.
Vreau sa zbier,
ma-nec in sabii.
Vreau sa mor...
adorm in spaima.
Ochii mei,
raman in teama.
I-as deschide,
dar nu pot.
Au fost prinsi si ei.
Simt cum gheata-ncepe sa urce.
Lacrima s-a transformat in spin,
otravind ce-a mai ramas.
Sufletul!
Inima a inghetat,
trupul s-a schimbat in mov.
Nu mai sunt eu.
Catusele...
Lantul...
rosu si albastru, egal... mov.



7 mai 2009, h: 3:49am